ÎNŢELEPCIUNEA-I TEAMA DE DOMNUL!

Înţelepciunea este teama de Domnul,
Păzește-o şi fii întotdeauna ascultător.
Să-ţi fie mintea trează, frica de Domnul,
Te salvează de veşnicul foc dogoritor.
Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui,
Şi cei ce-L caută, din toată inima lor.
Ei nu vor rătăci de pe calea Domnului,
Călăuză le va fi mereu, Bunul Păstor.

Cine cugetă la Cuvântul Domnului,
Găseşte fericirea, calea neprihănirii,
Află lumina strălucitoare a Farului,
Ce luminează tărâmul nemuririi.
Descoperă înţelepciunea care-l fereşte,
De mândria ce merge înaintea pieirii,
De trufia ce înaintea căderii porneşte.

Urmăreşte bunătatea, liantul fericirii.
Învaţă şi pricepe ce-i frica de Domnul.
Smerenia e conștiința neprihănirii,
Ce mărește credința prin Duhul.
Iubeşte Cuvântul, căci El te-nvaţă
Smerenia, ce sufletul ţi-l salvează.
Îţi dă înţelepciunea, izvorul de viaţă,
Ce de ispită şi păcat te eliberează.

Iubeşte Cuvântul, căci El te-nvaţă
Smerenia, ce sufletul ţi-l salvează.
Îţi dă înţelepciunea, izvorul de viaţă,
Ce de ispită şi păcat te eliberează.
Ascultarea e înţelepciune divină,
Nu te lasă pierdut în valea durerii,
E drumul ce duce direct la lumină.
Ascultarea a semnat actul înfierii.

La Golgota, ne-a fost dată Învierea,
Prin sângele Mielului, păcatul spălat.
În harul Iubirii, am primit Mântuirea,
Din dragoste Divină un izvor nesecat.
Frica de Domnul te va feri de rău,
Învăţătura va fi lumină călăuzitoare,
Va fi o candelă vie pe drumul tău,
Un far aprins de îndemn şi mustrare.

O inimă-nţeleaptă, când vorbeşte,
Are pe buze, învăţături noi, mereu.
Cel ce e-încet la mânie, preţuieşte
Mai mult decât un viteaz, un erou.
Înţelepciunea îl face pe om răbdător
Şi-i scoate sufletul din veşnica moarte.
Întotdeauna Cuvântul îi va fi ajutor,
Nădejdea... în adevăr și dreptate.

AMIN!