Drumul către cer, spre casă,
Nu-l parcurge orișicine,
Numai cei ce își iau crucea,
Și se leapădă de sine.

Drumu-ncepe la Gabata,
Când ai condamnat păcatul,
Când cu lacrimi de căință,
Tu zici că ești vinovatul.

Și smerit îți urci calvarul,
Înspre locul căpățânii,
Unde îți sacrifici eul,
Pentru patimile firii.

Și apoi învii cu Domnul,
La o viață devotată,
Pentru patria cerească,
Nu cu pofta blestemată.

Iar de se întâmplă frate,
Să mai cazi pe drumul greu,
Nu te mai uita în spate,
Înainte-i Dumnezeu.

El va ridica povara,
Ori și cât ar fi de grea,
Tu ridică-te și luptă,
Pentru împărăția Sa.

Și atunci când Domnul vine,
El va face iar dreptate,
Pentru toți acei ce-n lume,
Au purtat haine curate.

Amin.