Mi-e drag sa cant aceasta inviere
Si marea biruint-a lui Cristos,
Caci dintr-o lume-ntreaga de mistere
Nimic nu-mi poate fi mai de folos.

Mi-e drag s-o vad in noapte pe Maria
Plangand de framantare si de dor
Langa mormantul gol al lui Mesia,
Nepretuitul ei Mantuitor...

Cu inima batand de bucurie
S-o vad fugind,sa fie prima ea,
Sa spuna vestea tuturor,sa stie,
Ca L-a vazut pe Domnul,El era...

Si-apoi cutremurandu-se la gandul
Ca Domnul a-nviat precum a spus,
Pe Petru si Ioan mancand pamantul
Sa vada ei dac-a-nviat Isus...

Iar preotii ca niste prunci in joaca,
Ce vor s-ascunda iute ce-au stricat,
Au poruncit soldatilor sa taca,
Sa nu mai afle nimeni ca-a-nviat.