Am montat un bec la poartă!

Am montat un bec la poartă!
Fără întrerupător!
L-am lăsat într-a lui Soartă
Să dea calea tuturor

Celor care trec pe stradă
Și nu văd un drum lumesc!
Stins-am repede-o corvoadă-a
Paşilor ce se-ntâlnesc

Pe trotuarul fără nume
Care-i astfel luminat!
Becul arde, să-şi consume
Timpul care i-a fost dat,

Și să facă bune fapte
Pentru simplul trecător,
Ce, pierdut şi el în noapte,
Mulţumeşte-n Har şi Dor

Celui ce e pus să-arate
Calea Sfântă de urmat!
Becu-i bun? Are de toate?
E curent pe-ndestulat?

Atunci dânsul străluceşte
Toată noaptea cu temei!
Ziua, nimeni nu-l zăreşte
Să-i dea curs, ca de-obicei,

El, urmând să lumineze
Până când este chemat
Filamentul să-şi doneze
Altui bec civilizat

Ce şi el va sta odată
Ȋntr-un fasung visător,
Licărind fără de pată,
Precum bunu-i precursor!