Pe cale
Autor: G. Blajan  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Adaugata in 25/10/2007



Pe calea pribegiei, la căpătâi c-o piatră,
Cad răpus- adesea de truda nesfârşită
Şi caut un strop de pace, un strop de alinare,
Un colţişor de tihnă, căldură la vreo vatră.

Doresc s-alerg spre tine şi mâna-mi obosită
s-o pun în Mâna sfântă, ce jalea mi-o preface
în cânt de bucurie. În somnu-mi trudnic
aievea văd cum îngeri pe-o scară nevăzută

coboară din ’nălţimi şi ca lui Iacov mi se pare
că te zăresc la capăt, stăpân peste lumini.
Te simt aşa aproape, şi simt cum mă priveşti
Nimic nu te încape, dar tot în mine eşti.

Şi-n zborul alb de îngeri, plutind pe mii de raze,
Primesc puteri de taină ca să pornesc la drum,
Punând crucea pe umeri. Ca un fum
Ce se destramă cad lanţurile ce mă ţin.
"O ,Tată, ţine-mă de mână, spre Tine vin!"

Ce ciudat sa gasesc o imagine care reflecta atat de bine ceea ce simt adanc in inima mea! Si cum cineva a avut maiestria de a gasi cuvintele potrivite pentru a zugravi ceea ce eu nu articulasem, ci doar oftasem. Dar desi incepe amintindu-mi de dorul nespus al inimii mele si de truda ratacirii sub soare, dupa doar 3 strofe sufletul meu gaseste si el avantul sa se inalte in zbor spre Tatal! Multumesc!
Adăugat în 12/03/2008
Statistici
  • Vizualizări: 1303
  • Export PDF: 3
  • Comentarii: 1
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit