Verdictul Iubirii

Când Domnul Şi-a arătat
În Paradis iubirea-I mare,
Omul creat s-afla-n păcat
Pentru că el n-a ascultat
Fiind sub trista-i apăsare.

Deşi,... fusese avertizat
Că Lucifer, răsculătorul,
A fost din ceruri alungat
Pentru că el s-a răsculat
Şi-ar putea fi, ispititorul...

Adam şi Eva, n-au putut
Să-nvingă a morţii ispită,
Cuvântui nu L-au crezut
Căci amândoi ei au căzut
Din starea lor neprihănită.

N-au rezistat la ispitirea
Lui Lucifer, cel travestit,
Ce şi-a ascuns amăgirea
În şarpele ce cu vorbirea
Pe Eva, prima, a amăgit.

Pe Adam, nu a fost greu
De-al învinge-n încercare,
Căci pe loc, instantaneu
El a respins pe Dumnezeu
Şi viaţa cea nemuritoare.

Cerul întreg, îi deplângea
Fiind supuşi sub osândire,
Că-n toate se prevedea
În moartea ce se scurgea
Că le schimbase a lor fire.

Veşmântul cel strălucitor
De-o aureolă înconjurat,
Ce străjuia împrejurul lor
Fiind ca un scut protector
Instantaneu s-a depărtat.

Speriaţi de-a lor înfăţişare
Au cugetat să se ascundă,
Şi la a Domnului chemare
Ascunşi prin grădina mare
Ei evitau să mai răspundă.

Au prins frunze de smochin
Şi-n şorţuri ei s-au învelit,
Efortul astfel fiind deplin
Gândind, că în planul divin
Veşmântul lor va fi primit.

Domnul Însuşi le-a respins
Lucrarea lor după cădere,
Şi în dreptate i-a convins
Că răul în lume au aprins,
C-or şti de plâns şi durere.

Îmbrăcămintea lor săracă
Din frunze-a fost înlocuită,
De Domnul ce ştia să facă
Mai trainică şi să le placă -
O alta-n vremea potrivită.

Atunci le-a dat făgăduinţa
Că în cumplita vrăşmăşie,
În luptă-avea-vor biruinţa
De vor păzi atenţi credinţa
Prin Sămânţa, ce-o să vie.

Şi-au trebuit să privească
La timpu-acela îndepărtat,
La păcat ca el să crească
Dar şi viaţa... să renască
Peste-al blestemului păcat.

Flavius Laurian Duverna
23 octombrie 2007