O muzică divină....

O muzică divină tot mai aproape sună,
Mă face să visez, auzul mi-l alină,
Si linişte presară peste gânduri,
Cuvinte curg pe foaie, rânduri.

M-agâţ de-un gând ce firu-şi ţese,
Cobor într-o poveste...
O zână bună gândul întâlneşte,
Un semn al ei şi visul se porneşte.

Bagheta magică îmi pune aripi,
Si-n sus mă-nalţ uşor, uşor.
Visez apoi, c-am poposit pe-un nor,
Popasul ca să fac, în lungul zbor.

Privesc o clipă înapoi mirată,
La haina grea, jos dezbrăcată,
Curg zdrenţele-i din falduri,
E grea de trecerea prin gloduri.

O vreme mi-a ţinut de cald,
Deşi pe umeri apăsa când o purtam,
Si-ades mă încurcam în poale,
La ea privesc acum cu jale.

E haina vieţii mele acolo jos,
Grămadă, ponosită şi murdară,
Mi-a dat-o Domnul să o port o dată,
Si n-am ştiut s-o ţin fără de pată.

Pe-al vieţii drum zi după zi, purtată,
Un fald a ei s-a agăţat de cupă,
A răsturnat-o şi lacom am gustat,
Tot ce din ea afară s-a vărsat.

Apoi, un timp ea m-a ţinut în loc,
Din cupa vieţii ca să sorb,
Până la fund de tot, amarul,
Să osebesc de o-i găsi, nectarul.

Târziu, prin falduri zdreanţuite,
De vreme şi purtare învechite,
Am început să caut ostenită.
O cută, pe mine m-ascundea, pitită,

Firavă, tremurând, neânsemnată.
O mână nevăzută cuta îndreptă,
Lumina năvăli, căzu-i lovită,
Ca şi un fluture pe lampa încălzită.

Şi eu precum o stridie, să fi putut,
(Ea în sidef îmbracă firul de nisip,
Să n-o rănească, că e nepoftit -
Perla e-al suferinţei rezultat.)

Să dau deoparte greu-n viaţă năpustit
Si-acum aceiaşi haină aş fi purtat,
Fără să caut, că-mi ţinea de cald,
Aş fi încă ascunsă după fald.

Si n-aş fi ajuns ca să plutesc pe-un nor,
Să urc în vise nalte dar să şi cobor.
Acum iau haina de pe jos, o netezesc,
Praful îl scutur, o-mbrac şi mă trezesc.

O muzică divină auzul îmi alină...
Mi-ntind cu grijă cutele la haină.
Ce vis? Auzi... să te visezi că zbori,
Într-o poveste, cu zâna agăţat de nori!

27.09.2007