Îmbătrânind, noi nu mai înflorim
și devenim în viață-o buruiană
amară, tristă, neluată-n seamă
și neiubiți, nu știm să mai iubim.

Doar când Zefirul frunzele răsfiră
chiar dacă, totuși nu mai înflorim
noi știm din nou în viață să iubim
când Cineva alături ne respiră.