Tu mai văzut prin văi adânci,
Când pribegeam pe căi străine,
Tu mai văzut la margine de stânci,
Când nu avea durerea cine să-mi aline.

Tu mai văzut, când pribegeam în lume,
Când rătăceam pe drumuri neștiute,
Tu mai văzut, când nu mă vedea nimeni,
Când nimeni, nu dorea să mă ajute.

Tu mai văzut, când sub povara-mi mare,
Tânjea sufletul și inima mea,
Tu mai văzut atunci, în încercare,
Și Te-ai oprit Isus în calea mea.

Atunci, Tu mi-ai deschis ochii,
Să înteleg și eu că rătăcesc departe,
Tu ai vorbit direct inimii,
Că nu se poate așa, mai departe.

Că trebuie să-mi schimb gândirea,
Direcția, viața și privirea,
Ca să pot într-o zi anume,
Să te văd pe Tine, ca Mire.

Ca să pot primi fericirea,
Ca să pot înțelege ce-i iubirea,
Pe care Tu mi-ai arătato,
Când pe Cruce vina mi-ai iertato.