Atuncea când te joci cu focul
Fără să vrei, poți să te arzi
Și-atuncea când nu-ți cunoști locul
Foarte ușor poți ca să cazi

Atuncea când îți merge bine
Nu căuta senzații tari
Căci lângă stupul de albine
Mai sunt și viespii și bondari

Nu te juca cu valul mării
Căci este foarte-nșelător
Iar rezultatul neascultării
Poate sa fie-ngrozitor

Nu te lăsa-nșelat de omul
Cu rânjetul provocator
Ci-ncrede-te mai bine-n Domnul
Căci omul este schimbător

Nu-nainta mult spre pustie...
Poți lesne să te rătăcești
Drumul 'napoi cine mai știe
De vei putea să-l mai găsești

Nu crede-n legănatul mării
Care te cheamă către larg
Ci stai pe țărmul îndurării
Lângă a cerului catarg

Ispita are zâmbet dulce
Dar la sfârșit e-un plâns amar
Mai bine stai, umil la cruce
De ce să cazi pe veci din Har