Ni-e lumea o grădină …

Ni-e lumea o grădină, împrejmuită-n tihnă
De-o tainică veghere a unui Domn Blajin!
Ni-e soarta liniştire prin mitica odihnă
Menită să ne scape de vrajbă şi de chin,

Iar visul ne e liber, - când vrem o libertate -,
Să ne mai poarte-o clipă spre tot ce am tânjit!
Avem în noi tristeţe? Ni-e traiul dat pe spate?
Ne revenim cu milă-n momentul potrivit,

Uitând de silnicie, făţărnicii şi-angoase,
Văzute orişiunde pe un Pământ duios,
Și ridicând privirea spre Raiuri Luminoase,
Ne ducem azi trăirea spre Lumea lui Hristos!