Până când tot fugi de Mine?
Până când Mă ocoleşti?
Până când îți umpli mintea
Cu deşertăciuni lumeşti?

Până când Mă laşi afară,
Neprimindu-Mă in gând?
Până când să-ţi bat la uşă?
Spune-Mi, oare până când?

Te-am eliberat de patimi,
Te-am spălat printr-un Botez,
Ţi-am dat o credinţă dreaptă,
Dăruindu-ţi Sfântul Crez,

Dar tu fugi mereu de Mine,
Să Mă cauţi, nici un gând!
lar Eu Mă tot uit la tine
Şi Mă-ntreb: Dar până când?

În zadar vorbești de Mine,
in zadar Mă zugrăveşti,
În zadar îndemni pe alţii,
in zadar te oboseşti,

Dacă nu vorbești cu Mine
în camară-n rugăciune,
Totul e ca pleava-n aer,
totul e deșertăciune!

Ce te temi să-Mi stai la vorbă, crezi că o să-ţi cer ceva?
Ştii tu slava Mea din Ceruri?
Stii tu bogăţia Mea?

N-am nevoie de la tine
nici măcar de-un vârf de ac!
Nu sunt toate ale Mele?
Oare nu chiar Eu le fac?

Te aştept la rugăciune,
să te-ndestulez de Har,
Altfel, totul e degeaba,
altfel, totu-j in zadar!

Pune mâna și te roagă!
Fugi de tot ce n-are rost!
Şi-o să îţi arăt prin Ceruri
locuri unde n-ai mai fost!