NU AM VRUT SA STAU MAIMUTA
Autor: Gheorghe Barbu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de gicabarbu in 26/08/2007

NU AM VRUT SA STAU MAIMUTA


Din moment ce-am ţopăit din maimuţă către om,
Şi-am căzut apoi aiurea ca omida dintr-un pom,
Nu găsesc nici către cine să mă plâng, ori să suspin
Fiind lipsă Forţa-n care aş putea găsi alin.
(Pot la mulţi aşa să spun, să le-ndrug, s-argumentez,
Câtă vreme, ignoranţa, îmi dă forma unui crez).

Din moment ce peste tot unii spun, şi tot insistă,
Că pe plaiuri dintre stele, ei nu cred că mai există,
O, Putere ce-a decis, programându-ne fiinţa,
Pot să fac aici de toate, structurându-mi necredinţa.
(Îmi permit să-mi bat şi joc de toţi cei ce Îl slujesc,
Iar pe calea veşniciei sunt, ostaşi, de rit ceresc).

Din moment ce din hazard n-am rămas să fiu insectă,
N-ar fi bine să renunţ la credinţa-n El perfectă?
Nu e bine-n pofta firii răul tot să-l manifest,
Şi aşa să las aiurea tot ce-i bun şi ce-i celest?
(Mulţi se-mbată cu sloganul că dincolo după moarte,
De Completul Judecăţii vor fugi şi-or sta deoparte)!

Stau pleiade de savanţi ce ne spun că doar ştiinţa,
Are-n sine demnitatea să-ne-mpace cu maimuţa!
Au chemat, un patruped, să coboare jos din pom,
Ca să placă celor care, nu doresc bunic un om.
(Evoluţia, pentru ei, nu-i nicicum degringoladă,
Din moment ce au strămoşi care dorm şi dau din...coadă).

V-aţi născut băieţi frumoşi, ori minune de copile?
Nu-i nimic, vor spune alţii, voi aţi fost cândva, reptile!
Şi e greu să-l contrazici pe savantul care-n grabă,
Ia decizii percepute de-o vedere simplă, oarbă.
(Dar când tu accepţi Cuvântul inspirat de Dumnezeu,
Vei respinge, gogoriţa, cu străbunul cimpanzeu).

Eşti destul de instruit, cu colegii, doctorate,
Crezi că ai, pe sus rudenii, printre ramuri căţărate?
Când înşiri mii de formule, ori rezolvi la integrale,
Îţi dezici apartenenţa cu rudenii...animale.
Un biped ce stă în vilă şi nu-nchis într-un padoc,
Este chiar incompatibil cu strămoşul...dobitoc

Nu-mi revoc, apartenenţa, din Vestitul Creator,
Şi-i deplâng pe descendenţii cu strămoşul....erbivor.
Cel ce este veşnic viu, minunat, Atotputernic,
Este Domnul Dumnezeu ce-mi dă har să-I fiu cucernic.
De aceea nici n-am vrut să rămân, să stau prin pomi,
Şi-I salut, acum produsul, obţinut din mii de-atomi.
Amin.

Din tinerete am fost preocupat de teoriile absurde ale evolutionistilor care considera omul un animal superior, produs de o intamplare oarba a naturii. Consider, ca un crestin autentic, un om care crede si este convins de existenta unui Creator, ca are datoria in masura posibilitatilor lui, sa vina cu argumente vii in sprijiniul acestei credinte.
sustinere
Doresc si eu,impreuna cu acest poet sa sustin descendenta noastra realizata de Dumnezeul cel viu care n-ea modelat dupa chipul si asemanarea lui, dandu-ne suflare de viata!! Domnul sa te binecuvinteze!
Adăugat în 04/08/2009
Statistici
  • Vizualizări: 1339
  • Export PDF: 5
  • Comentarii: 1
Opțiuni