Păzește-mă Tu de mîndrie
Să nu privesc cu semeție
Atunci cînd vine harul Tău
Și folosește vasul meu

Cînd Tu-mi dai har în predicare
Și ungere-n a mea cîntare
Și-atunci cînd curge apa vie
Să nu mă umflu de mîndrie

Atunci cînd Tu-mi dai propășire
Și lucrurile-mi merge bine
Să nu-mi înșel eu inima
Că asta e puterea mea

Cînd alți-s slabi în jurul meu
Să nu privesc, cine sunt eu!
Căci numai mila Ta mă ține
Păzește-mă Tu de mîndrie

Cînd oameni îmi dau onoare
Și văd în mine o valoare
Atunci să spun, și să nu tac
Că Tu ești vrednic de-nălțat

Cînd duhurle de mîndrie
Se-mbracă-n haine de uimire
Cînd iscusite se maschează
O, Doamne, ține-mi mintea trează

Și cît trăi-voi eu în lume
Să-nvăț întruna de la Tine
Că tu ești blînd, mereu așa
Și smerit cu inima.

AMIN!