1. Tatăl pământului,
mi-a dat şi mie amurgul
să gust din pomul binelui şi-al răului
crescut şi-n inima mea
odată ce răsărise soarele
peste răspântia dintre bine şi rău.
Dacă n-aş fi avut acest întâi răsărit
aş fi plâns că e nedrept
să fiu muritor într-o lume
în care cerul nu se vede
cu ochii deschişi.


2. Tatăl pământului,
mi-a făurit haină de lut
şi mi-a zăvorât fericirea
acum câteva mii de ani
în grădina lumii,
cu copaci ce se-adapă
din sudoarea frunţii mele
şi-a altora;
ca să-mi iubesc mai mult inima
decât câldura hainelor mele.


3. Tatăl pământului mi-a dat lumina
pe care o văd numai eu,
şi-acei dezbrăcaţi de lumină
ce -au atârnat haine lor de-ntunerec
pe lemnul Fiului Său.
De-abia acum încep să-nţeleg
cu ochii închişi,
şi nu cu pământul,
că Tatăl meu, tatăl Pământului
este Tatăl Luminii.