Deunăzi când m-am trezit,
Să scriu în versuri m-am gândit,
De ce mereu vă plictisesc
Cu gândul meu cel prea firesc.
Cei dragi și care m-au iubit,
De mult o joacă au pornit
Ca să mă scoată din rutină
Să văd că nu sunt o ruină.
Un gând, un vers ei mi-au trimis
Și am citit tot ce mi-au scris,
De eram jos, mă ridicam,
De eram sus, mă coboram.
Primeam un gând de încurajare
Când mă aflam în grea încercare,
Primeam un vers mai ticluit
Știam că Domnul mi-a vorbit,
Așa eu gândul ce-l citeam
Cu drag spre tine-l trimiteam,
Să te ridic de ești căzut
Cu vorba bună să te ajut.
Nu este un joc, este real
Chiar de mesajul e banal
Cel ce l-a scris a vrut să fie
Mai mult decât o poezie,
A pus în el dragostea toată
Și rugăciunea e înălțată
Căci ce e scris nu e-n zadar
Ci doar trimis ca un scump dar,
Revin cu scuze și iertare
De ți-am greșit, să știi, mă doare,
Am vrut prin vers să îți vorbesc,
Nu mi-am dorit să te rănesc.
Am vrut un gând de încurajare
Să îți trimit printr-o scrisoare
Am vrut să-ți spun, ești important
Printr-un cuvânt nu prea savant.
Emilia Dinescu