Doar cioburi dintr-un vas,
Sfărâme dintr-un suflet
Strivit fără răgaz -
Al morții ultim sunet.

Împrăștiat pe drum,
Caz fără vreo speranță,
Dar, tot oftând în scrum,
Văzusem a Lui Față.

Din Ochi curgeau șiroaie
Și mă privea milos.
Se-apropie de mine,
Mă strânse de pe jos;

Mă duse-n siguranță
Și vasul îl lipi,
Mi-a dat din nou speranță
Și sens pentru-a trăi.

Iar instructaj - Cuvântul -
Mi-a dat, ca să nu cad,
Spunea: "Păzește -ți gândul:
De-acolo-ncepi să cazi... "

Nu mult... Și iar căzusem -
În mii de țăndări iar
"O, Doamne, ce mă fac?
Veni-vei oare... iar?"

Din nou sunară pașii
Blânzi, liniștiți... Ai Lui.
Venea cu toți ostașii,
În Palme - semn de cui,

Privirea tot miloasă,
Dar tristă, într-un fel,
Cu Fața Lui frumoasă,
Isus, venit din Cer.

Mă strânse iar în Brațe,
Întinse iar Cuvântul,
Și spuse: " Fiică dragă,
Păstrează Legământul!"
...

Acesta este Domnul!
Tu, frate... Soră dragă,
De ai căzut pe drum,
Să strigi la El degrabă.

Să ții strâns Adevărul,
Nu părăsi Cuvântul,
Păzește-ți suflețelul,
Gândul și Legământul!

A. M.
23.11. 2022.