Iubită toamnă cu ochi de aramă,
Cu pleata ca o trenă aurie,
Rodul viermănos l-ai așezat sub glie.
La primul prag de brumă, l-ai dat vamă.

Din rod, în tescuirea cea târzie,
În veșnicie Dumnezeu te cheamă
Să fii vin nou, curat de bună seamă,
Să umpli cupe în Împărăție.

Când Grădinarul vine să adune
În coșuri pline darul legănat,
Nu plânge tescuirea, va fi bine,
În veci să fie Domnul lăudat!
Căci El din tine face o minune
Prin rodul pe care chiar El ți l-a dat.