PRINDETI VULPEA MICA
Autor:
Gheorghe Barbu
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de gicabarbu in 28/11/2009
Resursa adaugata de gicabarbu in 28/11/2009
PRINDETI VULPEA MICĂ
(Cânt. Cant. 2.15)
Viţa care stă şi-o calcă vulpea mică
Cade şi se frânge de nu se mai ridică.
Peste ea va trece călcând-o în picioare
Să nu ajungă, mlada, să dea cumva în floare.
Păcatul cât de mic lăst şi neglijat,
Spre multiplicare el este-ncurajat.
Pe el ca şi microbul îl vezi contaminând
Şi-ţi distruge viaţa de-l laşi înaintând
Chiar de este mic, e vrednic şi în stare,
Să stingă-n tine pacea cu-a urii ei lăstare.
Scrâşneşte să te lase înfrânt făr-de putere,
Să nu mai fii, în vie, a Domnului plăcere.
Isus, Vierul nostru, doreşte rod în coardă,
Iar de nu găseste o pune-n foc să ardă.
Şi-aceasta dovedeşte că vulpea cât de mică,
Culcă mlada jos de nu se mai ridică.
Ziua ea nu-ţi vine căci e asa, şireată,
Ci, în noaptea vieţii strică prin poiată.
Viclena intră iute atunci când nu veghezi,
Cand stai în nepăsare şi nu te cercetezi.
Vulpea acesta mică poate fi un gând,
Iar şireata-n vie îţi calcă rând cu rând.
Apoi sub talpa ei, via nu rodeşte,
Si vezi atunci creştinul ce spune şi bârfeşte.
Un păcat mai "mic" ce nu-l doresc scăpat,
Este un orgoilu cu greu de-nduplecat.
Creştinul ce nu lasă, mai bine el să piardă,
In vie, este vulpea, ce rupe-o nouă coardă.
Această, mică fiară, ascunsă-ntre butuci,
De vrei s-o scotoceşti, aminte nu-ţi aduci,
Pe unde când îţi intră şi-ţi face stricăciune
Ca tu să vii cu laţul de post şi rugăciune.
Şi astfel vulpea mică strică via-n floare,
După cum păcatul lasă-n jur stupoare.
Acestea cât de mici de vrem să le-aruncăm
Le vânează Domnul când viaţa I-o predăm.
El va scoate-afară duşmănoase gânduri,
Vânând cu Duhul Sfânt, vulpea dintre rânduri.
Apoi, Îşi va-ngriji, via să-nflorească,
Cu sevă pusă-n coardă, ca via, să rodească.
Amin.
(Cânt. Cant. 2.15)
Viţa care stă şi-o calcă vulpea mică
Cade şi se frânge de nu se mai ridică.
Peste ea va trece călcând-o în picioare
Să nu ajungă, mlada, să dea cumva în floare.
Păcatul cât de mic lăst şi neglijat,
Spre multiplicare el este-ncurajat.
Pe el ca şi microbul îl vezi contaminând
Şi-ţi distruge viaţa de-l laşi înaintând
Chiar de este mic, e vrednic şi în stare,
Să stingă-n tine pacea cu-a urii ei lăstare.
Scrâşneşte să te lase înfrânt făr-de putere,
Să nu mai fii, în vie, a Domnului plăcere.
Isus, Vierul nostru, doreşte rod în coardă,
Iar de nu găseste o pune-n foc să ardă.
Şi-aceasta dovedeşte că vulpea cât de mică,
Culcă mlada jos de nu se mai ridică.
Ziua ea nu-ţi vine căci e asa, şireată,
Ci, în noaptea vieţii strică prin poiată.
Viclena intră iute atunci când nu veghezi,
Cand stai în nepăsare şi nu te cercetezi.
Vulpea acesta mică poate fi un gând,
Iar şireata-n vie îţi calcă rând cu rând.
Apoi sub talpa ei, via nu rodeşte,
Si vezi atunci creştinul ce spune şi bârfeşte.
Un păcat mai "mic" ce nu-l doresc scăpat,
Este un orgoilu cu greu de-nduplecat.
Creştinul ce nu lasă, mai bine el să piardă,
In vie, este vulpea, ce rupe-o nouă coardă.
Această, mică fiară, ascunsă-ntre butuci,
De vrei s-o scotoceşti, aminte nu-ţi aduci,
Pe unde când îţi intră şi-ţi face stricăciune
Ca tu să vii cu laţul de post şi rugăciune.
Şi astfel vulpea mică strică via-n floare,
După cum păcatul lasă-n jur stupoare.
Acestea cât de mici de vrem să le-aruncăm
Le vânează Domnul când viaţa I-o predăm.
El va scoate-afară duşmănoase gânduri,
Vânând cu Duhul Sfânt, vulpea dintre rânduri.
Apoi, Îşi va-ngriji, via să-nflorească,
Cu sevă pusă-n coardă, ca via, să rodească.
Amin.
Se spune, cã, un predicator odatã, pentru a da un exemplu cât mai practic de ravagiile ce le pot face asa-zisele pãcate mici, i-a spus unui ascultãtor:"strânge o manã- douã de pietricele ºi vino cu ele la mine", iar altuia i-a cerut sã-i aducã un pietroi. Dupa ce s-au conformat, evanghelistul le-a zis: "Mergeþi ºi fiecare sã duca pietrele de unde le-a luat". Cel cu pietroiul mare l-a dus exact de unde l-a luat, pe cand cel cu pietrele, multe ºi mãrunte, nu a mai ºtiut de unde le-a strâns. Aºa se întamplã ºi cu pãcatele; un pãcat mare ne va roade ºi ne vom pocãi de el, ºi Domnul care este plin de îndurare, ne va ierta, dar de pãcatele mici, de multe ori, nu ne amintim, nu ne pocãim si ne pot duce la pierzare. Domnul sã ne ajute sã prindem vulpile mici, care vac ravagii, uneori, in via credinþei noastre.
Adăugat
în 20/04/2008
Statistici
- Vizualizări: 2287
- Export PDF: 4
- Comentarii: 1
Opțiuni
Ioan 20:15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.”