E-atât de bine, Doamne, lângă Tine,
Unde-aș putea vreodată să mă duc?
Sunt robul ce-a uitat de mult de sine
Și-n casa Ta găsesc comori divine,
Pe alte căi nu vreau să mai apuc!

Nu mai există lege să mă țină,
Sunt liber să mă duc oriunde vreau.
Căci slova mi-arăta întreaga vină,
Dar m-ai scăpat și mi-ai adus lumină
Și Duhul Tău mă cheamă ca să stau.

M-ai dezlegat de lanțuri și robie,
Și mi-ai venit mereu în ajutor.
Vreau robul Tău să fiu pentru vecie,
Mi-ai arătat a Ta mărinimie
Ești un Stăpân prea bun și iubitor!

În Tine, Doamne, am aflat iubirea,
Adâncă, pură, fără de hotar.
Mi-ai dat cu bucurie mântuirea,
Iar pentru mine nu-ai alta menirea
Decât să mă jertfesc pe-al Tău altar.

Căci n-ai voit nici daruri de mâncare,
Nici jertfă, ci urechea mi-ai străpuns.
Eu, rob răscumpărat prin îndurare,
Vreau sub aripa Ta ocrotitoare
În orice vreme să mă ții ascuns!

N-am nici un merit, am doar datoria
În tot ce fac, să-Ți fiu folositor.
Tu îmi oferi cu drag Împărăția,
Iar pentru mine, asta-i bucuria:
Să-Ți fiu jos rob, iar Sus moștenitor!

Dany Căpătan