Avem de învãţat de la albinã,
Avem de învãţat de la gândac:
Perseverenţã, muncã, disciplinã
Şi sã nu ne fim doar nouã pe plac.

Avem de învãţat de la lãcustã
Ce n-are peste ea vreun împãrat:
Sã fim uniţi, pe Calea cea Îngustã,
În marş stãruitor, neapãrat!

Chiar şoarecii de munte, te învaţã
Când îşi aşeazã locuinţa-n stânci,
Sã nu te-ncrezi în acvila glumeaţã,
Nici în adâncul apelor adânci!

Pãianjenul, îl poţi prinde cu mâna
Dar tot îşi ţese pânza şi-n palat!
Nu-l vede nici stãpânul, nici stãpâna
Şi nici nu ştiu pe unde a intrat.

Când toate cele ne aratã nouã
Sã vieţuim în spirit creştinesc,
Sã ridicãm, dar, mâinile-amândouã
Şi sã rostim: "Pãrinte, mulţumesc!"