O cameră frumoasă: roz, albastră
Așteaptă-o EL sau EA curând să vină,
Perdele noi atârnă la fereastră,
O floricică roșie-ntr-o glastră
În rest... tăcere... liniște. . lumină...

Dar într-o zi un scâncet se-auzise,
Tăcerea-i spulberată din odaie
Întreaga casă-n noapte se trezise
Părinți, bunici, mătuși la sfat se puse:
Cât să-ncălzească apa de la baie

Sau laptele din sticla străvezie,
Cum să-l adoarmă: în pătuț... pe brațe...
În liniște sau cu o simfonie? ! ...
Tăticu-ncepe un jurnal a scrie
În timp ce EL urla fără speranțe...

Se duse liniștea din casa mare
În locul ei intrase... FERICIREA
Întâiul zâmbet fu o sărbătoare
Postări pe insta, story, inimioare...
Căci un copil e totul, e... IUBIREA! ... . .

Voi oameni mari, hai învățați odată
Precum un copilaș să fiți mereu
Zâmbiți celui cu fața-nlăcrimată
Iubiți cu-o dragoste nemăsurată
Să fiți și voi iubiți de DUMNEZEU!