La închinare

Au coborât colinele la închinare,
iar florile în rouă, corolele-și deschid;
aripi de păsări strigă: Ossanale!
și câmpul s-a înviorat
când mă adaug să Te strig.
Râuri și-au înălțat puterea,
dorind măcar în stropi să Te atingă,
raze-lumină se-adună în mănunchi
dorind să Ți se închine.
Din soare curge miere luminoasă,
acoperind pe toți și totul la-nchinare;
se-aude-un cor de păsări mulțumind
și ele parcă strigă: Ossanale!
O închinare este tot ce e creat de Tine,
un fluviu în rugile-nălțate;
în inimă-mi dansează fluturi îmbrăcați
în străluciri de pietre nestemate.
E cerul coborât la pământeni,
când Dumnezeu de rugi Se-atinge,
mi-e cald ceresc când cânt în Duhul Sfânt
și parcă-n inimă, cu fulgi atât de calzi, îmi ninge...

Alexandrina Tulics, 21 mai 2022-Delafield