Cânt din Canaan

Mi-e dansul norilor cunună împletită,
ca jocul fetelor cu iile-nflorate,
ce își deșiră pașii repezi,
pe poteca umedă de rouă înflorită,
a boabelor de diamant nenumărate.
Mi-e must de struguri stors în altă toamnă,
un vânticel de Micodel,
albi fluturi îl zboară, parcă șoptindu-mi:
să mă păstrez curată, să pot gusta din el.
Mi-e dealul plin de romaniță,
sărutul soarelui de primăvară,
cămașa ce-am cusut-o-n toamnă
când așteptam să ies ca mieii afar-din iarnă.
Mi-e lacrimă de soare,
mierea cu dulcele de ungere divină,
o părtășie petrecută-n friguri,
când așteptam iubita primăvară să revină.
Mi-e cânt de aripi-n zbor în poieniță
în pas de fete tinere cu cănțile pe cobiliță.
Mi-e ciocârlie vocea în apus de soare
mă văd în vechiul Canaan, cântând lângă mioare.

Alexandrina Tulics, 9 aprilie 2022- Delafield