Suflete...
Autor: Maria Despescu  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de despescu in 24/03/2022
Suflete...



Suflete vii, se-nalță la cer
Și se unesc în slava nemuririi,
Niciunul nu se pierde-s
La Domnul, giuvaier,
Ci într-un glas, cântă Dumnezeirii.
Au fost, zidite, cu Domnul să trăiască,
În Adevăr, Pace și Fericire
Și-n bucurie, să se înmulțească,
Sub blânda Tatălui privire și iubire,
Grădina, s-o lucrezeși-atent, s-o îngrijească,
Iar, Tatăl, fericit, să le privească
Să le dezmierde, că astfel le-a creeat,
Domn fiind, Stăpân și veșnic Împărat,
Ca în Sfințirea Lui și Slava Sa să crească,
Adam și-a lui soție au fost perfecți, ca două flori,
Asupra lor să nu abată moarte,
Cu, Dumnezeu, fiind nemuritori,
Să nu mănânce, fructul cunoștinței
Fiindc-aveau de toate.
Era îns-un, Luceafăr, dorindu-și Majestatea
Și strălucirea, Domnului vieții,
Puterea, Sa, de-aici și răutatea
De-a pune-n suflet omului, otrava nedreptății,
Stăpân al morții și soartei nefaste,
Sursa-ntristării și prăbușirii noastre,
Ademeni pe curioasa Eva,
Când i-a promis, că, nicicum n-o să moară
Fiind ca, Dumnezeu, de înțeleaptă
Uita ce i s-a spus că o așteaptă,
De către Creator pentru-așa faptă
Și bucuroasă i-a dat perechii ei,
Și-au cunoscut, că-s goi, că n-au o haină
De s-au ascuns, privirii Celui Ce i-a zidit,
Ca să trăiască fără de sfârșit
Crezând că-i pentru Domnul,
Nevinovată Taină.
Dorința preamăririi,
La omorât pe om
Decizia, de-a n-asculta, îi aparține
El a gustat, al cunoștinței pom,
Prin asta L-au făcut pe, Tatăl de rușine,
Să râdă, Diavolul, ce picură mânie.
Omul voia mărire
Dar a primit urgie,
Va coborâ, Cuvântul,
Pe Diavol să-l distrugă
Pentru mândria ce și-a alocat,
Și Domnu-n, moartea Sa, atât de crudă
Greșelile-a plătit, murind pentru păcat.
Dar, Domnul Vieții-i, va reda viața
Nouă, ne-a dat, pentru a doua oară
S-alegem moștenirea, cea cerească
Lumina vieții noastre, iar coboară,
Făptura, ce-i pe Cale, să nu moară
De-aceea o înalță
Că-i lui Isus comoară.
Domnul, la om i-a luat, din aroganță
De pe ochi i-a luat ceața,
Și-i pune, în lumină și sufletul și fața,
Încât, Cel Rău, de om păstrând distanța
În foc și în rușine-n loc fără mormânt,
Fără speranță,
Va fi de râs, acolo în Sheol,
În, neagra veșnicie-a umbrelor,
Care rămân definitiv, sub focul din pământ,
Unde arde-n miezul lui, în nichel, sulf arzând,
Siliciu lichid,. Și focul de fosfor
La timp prezent și veșnic viitor.

Maria Despescu
16.03. 2022.


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 112
Opțiuni
Neemia 9:17 n-au vrut să asculte şi au dat uitării minunile pe care le făcuseşi pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit