Religia-i o casa de carton
Când dumnezeul tău e o himeră,
Iar viaţa ta, castel din cărţi de joc,
Fragil balans în lumea efemeră.

De spui că nu există Dumnezeu,
Te amăgeşti, căci pentru fiecare,
Există-un dumnezeu, fie divin,
Fie născut din patimi seculare.

Poţi să-l numeşti cum vrei, în orice chip,
Poţi să te crezi ateu sau un păgân,
Dar trebuie să ştii că dumnezeu,
E cel pe care îl numeşti stăpân!

Unii îşi spun „Eu viaţa îmi conduc!"
Şi sunt pentru ei înşişi, dumnezei.
Ce îţi ocupă-n viaţă, primul loc,
Ţi-e dumnezeu! Deci, nu există-atei!