Ridicaţi-vă privirea către cerul glorios,
Către locul plin de slavă, către Mirele Hristos.
Ancoraţi-vă de ceruri de cerescul Paradis,
De cetatea mult dorită cu frumuseţi de nedescris.

Nu priviţi doar în ţărână la pământul pieritor,
Care într-o zi va arde cu trosnet ca un cuptor.
Priviţi cerul pe-nserate când este împodobit,
Cu steluţe sclipitoare, o splendoare... De dorit.

Apoi ziua la amiază, soarele mai sus pe cer,
Nori albi pufoşi ca zăpada se arată apoi şi pier.
Cerul, locul plin de slavă, Doamne cât de minunat!
Oameni buni priviţi spre ceruri, locul binecuvântat.

În aceste vremuri tulburi siguranţa este El,
Dumnezeul nostru mare, Rege sfânt Emanuel.
El, Isus Hristos Mesia, Fiu sfânt binecuvântat,
Ţinta noastră siguranţa, fie-i Numele lăudat!

Întoarceţi-vă cu faţa către bunul Dumnezeu,
Urmaţii Lui cu credinţă, depărtaţi-vă de rău.
Lăsaţi calea largă a lumii care duce în abis,
Veniţi pe calea îngustă ce duce în paradis.
Amin!