Cand imbatranim…. .


Cand imbatranim timpul trece mai repede
Zici ca tineretea de noi vrea sa se lepede.
Daca am putea iar sa fim tineri din nou
Care ar fi oare al vietii tablou?
Ce am schimba? Oare ce NU am face?
Ce am include, exclude, reface?
Caci de-am fi tineri cu mintea de-acum
Ne-am programa poate -un altfel de drum...
Am veghea mai mult la CE spunem
Ca sa nu suparam inutil, sa nu indispunem.
Am avea mai intai grija de noi
Imbunatatindu-ne lipsurile eului nostru, si-apoi
Ne-am sacrifica si pentru ceilalti din jur
Caci multi au nevoie de ajutor imprejur... .
Ne-am ocupa mai mult de a nostri parinti
Ce s-au stins in tacere, si foarte cuminti.
Ne-am iubi neconditionat copiii, nepotii
Respectand diferentele varietatii.
Caci oamenii sunt diferiti pe pamant
Ca flori de pe camp, colorat vesmant.
Am avea mai multa rabdare cu cei stangaci
Cu cei greu de-nteles, ca sa ii impaci.
Caci int-adevar comportamentul se poate schimba
Dar numai cand e vorba de persoana ta.
Ne-am bucura de lumina divina primita
Si de toata intelepciunea agonisita.
Nu ne-am mai supara pe oamenii dificili
Pe cei nervosi sau instabili.
Caci viata-i prea scurta sa fii suparat
De zbucium si drame mereu devorat.
Am iubi poate mai mult pe cei greu de iubit
Invatand sa iertam lucruri greu de-nghitit
‘Precum iertam si noi gresitilor’
Invatand pe copii copiilor.
Caci tare e ce cel care iarta iubind
Samanta eului in pamant zdrobind...
A umbrelor mortii le-am schimba in lumina
Cautand zi si noapte dreptatea divina.
Am multumi in fiecare clipa
De tot ce ce suntem si avem cu risipa.
Caci Doamne, Tu dai omului fara regret
Doar noi ne stresam mintea ca-ntr-un corset...
Va-ntreb si pe voi ce cititi in tacere
Ce va face –n viata voastra placere?
Bucurati-va-ntr-una de-ale vietii mistere
Tineretea si clipele-i trec efemere
Ai plecat repede, fara sa-mi iau ziua buna
Tinerete frumoasa, tinerete nebuna... . .




Simona Lucescu, 31 iulie, 2019