Mă bucur pentru altul …

Mă bucur pentru altul! Şi pentru mine, zău,
Când fericirea tandră ne umple de iubire!
Tristeţea-nfiorată e-n minte-o amintire
Şi-n trupuri, prea uitată-i senzaţia de rău,

Redevenind cu milă, aceiaşi oameni buni
Şi liniştiţi şi liberi, păziţi de-un Domn de pace!
Ne-nveselim la gândul că zilele posace
Ne-au dispărut din cale prin Har şi Rugăciuni,

Putând şi noi, anume, să-avem milostiviri
Spre alte fiinţe plânse şi date spre uitare,
Ştiind de-acum să facem spre dânşii o chemare
La vis, speranţă, cântec şi-alese îngrijiri!