Vai, ce mult ne vom mira,
Când în cer ne vom afla!
Cine în lume a fost gonit,
De Hristos va fi primit.

Dar pe omul cel văzut
Plin de faimă, cunoscut,
Dumnezeu va spune aşa:
“Tu nu eşti din turma mea!”

Ce sărac o să mai fie,
Omul plin de bogăţie.
Iar săracul care a dat,
El va fi cel mai bogat.

Cine ţine cuvântări
În lume-n multe adunări.
Şi deşertăciuni întinde,
Gura-n cer n-o va deschide.

Cel ce-a plâns păcatul său,
Întruna spre Dumnezeu,
Cât de mult s-a veseli
Când în ceruri va sosi.

Iar acela desfătat
Ce-a băut şi a jucat.
Şi pe Domnul a uitat.
Sus va plânge ne-ncetat.

Veşnicia plânge-va toată
Şi femeia cea stricată.
Ce-n iad pe mulţi a îndreptat,
Prin hainele ce le-a purtat.

Într-o zi n-a mai conta,
Chiar nici frumuseţea ta.
Pe cosmetice dai mii
La Hristos nu vrei să vii.

Omule, fii chibzuit!
Şi ascultă, fii smerit!
Cum aicea vei trăi,
Acolo te-a răsplăti.