Și frunzele, în maratonul lor,
Vestesc ceva...un adevăr amar...
Un adevăr despre un ultim zbor
Din halta crengii către chihlimbar.

Chiar și apusul blând aduce vești...
Vești de final...ziua se stinge grabnic...
Nu e de stat...ce zici să și trăiești,
De vrei s-ajungi în cer la mare praznic.

Chiar suferința fizică te-nvață
Că-i mult mai bine crezul să-ți prezinți,
Când ești în formă bună, plin de viață,
Nu tremurând bolnav, sub neputinți.

Să nu te lași învins de neputință...
Talantul timp nu-l pierde în zadar!
Ai fost chemat să mergi spre biruință!...
Ai fost chemat sa fii misionar!...