Ne stă în față un alt necunoscut,
Trecem prin viață dar, prea puțin gândim,
Că toate or avea sfârșit dar nu tăcut,
Și zi de zi, călătorim și plănuim...

Dar cine știe ce ne va aduce anul
Ce stă în față, fără să dea vreun semn,
Uitând sĂ meditam adânc la planul
Ce mii de ani așteaptă un etern.

Dar ne-am oprit noi oare în viată, meditând
La ce-am făcut, ce-am adunat, ce-am câștigat?
Prin pocăință am pornit și n am oftat,
Iar după noi urmașii i-am găsit mergând?

Dar stai, oprește o clipită drumul tău
Privește înapoi la anii ce cu belșug tu ai trăit.
Ai mai trecut pe la altar cu mulțumirea ca tribut?
Sau ți-a păsat mai mult de viață și nu de Dumnezeu?

Cât nu e prea târziu, întoarce viața ta,
Și să-ți aduci aminte ce scrie în cartea Sa,
Căci nu puțin ți s-a făcut și ai primit,
Să fiu cu-adevărat un frate pocăit!