Sora Elisa n-a pierit,
Se mută în Țara de Sus!
Doar trupul ei a-nțepenit;
Ea este vie, cu Isus!

Cândva, pe Domnul L-a primit
În inimă, cu-ncredințare,
Și-n apa de botez sfințit
L-a urmat, mărturisitoare.

Elisabeta (Elișeba) înseamnă:
Cea care-și păstrează
Cuvântul, deci și legământul,
Promisiunea-și onorează.

Prin vorba ei S-a revelat
Isus, ca Miel și Mire Sfânt,
Cu fapta L-a slujit curat,
Cât timp trăit-a-n legământ.

De Domnul a fost înștiințată
Că va pleca spre Cer, dorind
Ca Ioan fiind binecuvântată:
Să moară-n pace și iubind.

Adoarme cel neprihănit
Și lumii nici un pic nu-i pasă...
Nainte de necaz cumplit,
E luat cel preaiubit Acasă.

De-am fi și noi culeși deodată
-Ca grâul strâns la vremea lui-
După o viață-ndelungată,
Sus, în grânarul Domnului... .

O, dă-ne soarta dreptului,
Care adoarme ostenit!
Căci scumpă-i este Domnului
Sosirea fiului iubit!