Sunt cuiburile sparte pe ramul golaș,
S-a înnegrit văzduhul, gânduri au zburat,
Am oprit doar unul, ca unui copilaș
Îi împletesc pătuț de fân înmiresmat.

Îl voi hrăni să crească într-un psalm duios,
Să triluie prin văi cu dragoste și dor
Dând laudă, slavă, mărire Lui Cristos,
Fiul Lui Dumnezeu, sfânt Domn al domnilor.

Îl duc din poartă-n poartă ca pe un colind
Înălțându-mi Mielul născut în Betleem,
Este psalmul care a fost întâi un gând...
De nu-l mai pot cânta voi învăța să-l gem.

Așteptați sub ramuri? Stați la casa voastră!
Voi trece pe la voi cu gândul înpsălmit,
Descuiați poarta, deschideți o fereastră
Să vă spun cât de mult Dumnezeu ne-a iubit!

Atât încât a dat pe singurul Său Fiu
Să moară pentru noi păcatele plătind,
Înțelegeți bine până nu-i târziu
Și împletiți un cuibușor pentru-acest gând!