Strigarea de la miezul nopții
Se-aude parcă tot mai clar
Și-acele ce-s fecioare
Au ațipit cu totul iar.

Doar o parte dintre ele
Au luat ulei în vas
Ca să ardă-n orice clipă
Chiar de-i pace sau necaz.

Dar o parte mai lumească
A uitat ce-i Duhul Sfânt
A uitat că fără Dânsul
Nu poți fi răpit nicicând.

E miezul nopții pe întreg pământ
Și lumea se afundă în păcat
Se apropie momentul
Când fiecare va fi judecat.

Doar o parte din fecioare
Au înțeles ce-i pocăința
Au înțeles că fără Domnul
E în zadar toată iscusința.

Miezul nopții, ceasul cel târziu
Când fiecare-n astă vreme
A ațipit căci așteptarea-i lungă
Căci Mirele Isus nu vine, încă.

Strigarea de la miezul nopții
Astăzi mulți n-o mai așteaptă
Fiindcă n-au ulei în vas
Și nu pot să-l întâlnească.

Au respins învățătura
Au respins mesajul sfânt
Ei nu vor să înțeleagă
Că nimica nu se poate
Fără Duhul Sfânt.

La miezul nopții se va auzi strigarea
Și cu toții s-or trezi
"Iată Mirele, ieșiți-i în întâmpinare"
Și mulți atunci se v-or uimi.

Că nu au candela aprinsă
Că încet încet s-a stins
V-or vrea atunci să se-mprumute
Dar vor fi de toți respinși.

V-or căuta atunci uleiul
Părtășia, Duhul Sfânt
Dar va fi târziu atuncea
Căci Mirele nu va mai zăbovi nicicând.

Atunci cele înțelepte
Ce-au înțeles cuvântul sfânt
Ce-au avut candela-aprinsă
Au intrat în locul sfânt.

V-or uita de tot amarul
V-or uita c-au suferit
Ei vor fi mereu cu Domnul
Au vegheat căci l-au iubit.

Dar apoi la ușa-nchisă
V-or bătea acei pierduți
Crezând că mai au o șansă
Dar pentru Mire sunt necunoscuți.

V-or fi respinși în focul veșnic
Că n-au primit cuvântul Său
Că n-au luat ulei în vas
Nesocotind pe Fiul Său.

Strigarea de la miezul nopți
Se va auzi-ncurând
Te întreabă astăzi frate
Poți vedea pe Mielul Sfânt?

Ia-ți uleiul și candela
Orice-ar veni, tu să le ai
Chiar de vine ațipirea
Să veghezi, s-ajungi în rai.
                 Amin.