În Ziua minunată de Sfântul Nicolae

În Ziua minunată de Sfântul Nicolae
Deschidem dintr-odată şi cartea de poveşti,
Râvnind vreo jucărie, ori nu-ştiu-ce trăsnaie
Ne trece-acum prin minte pe căi copilăreşti,

Sperând ca Moşul nostru, amabil şi cuminte,
Să nu ne-aducă iarăşi nuiaua din străbuni!
Ne facem fără pată în aste zile Sfinte
Spunând că vom fi veşnic din ce în ce mai buni

Şi promiţând amarnic Acelui ce Veghează
Destinul nostru darnic, că gheata-o lustruim
Şi-om şterge chiar şi praful pe scaun şi spetează,
Doar-doar primi-vom darul pe care ni-l dorim!