O casă mică și o potecă
Zăresc la margine de sat
O casă mică și o potecă
E locul de unde am plecat
Tu, mamă-n fiecare zi, în lacrimi și durere
Ne aștepți în pragul casei tale
Să-ți dăm o mângâiere
Ne-ai dăruit inima ta
Și tot ce-aveai mai bun
Ne-ai învățat cum să alegem
În viață, un drum bun
Nu plânge, mamă!
N-am uitat
de tine nici o clipă.
Așteapt-mă, am să apar,
Iubita mea mămică!
Vom merge în grădina noastră
Și îți vei aminti
De anii tinereții tale
Când noi eram copii.