O, vai de tine, vai, lume nebunã,
Ce îi ameninţi şi îi izgoneşti
Pe toţi cei ce nu vor sã se supunã
Pretenţiilor tale nebuneşti!

O, vai de tine, vai, lume nebunã!
Ştiai cã ai fost pusã pe cântar?
N-auzi cum ceasul morţii tale sunã?
Iar ţie... nici cã-ţi pasã! N-ai habar! ...

O, vai de tine, vai, lume nebunã,
Care ucizi cu sete pe prooroci,
Şi pe toţi care îndrãznesc sã-ţi spunã
Ca de pe calea morţii sã te-ntorci!

O, vai de tine, vai, lume nebunã,
Nici nu ştiu ce aş mai putea sã zic!
De-ţi trebuie voinici, sã-ţi cânte-n strunã,
Cautã pe altul: eu nu sunt voinic!