Luca 15:12 Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea.
Luca 15:13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea , ducând o viaţă destrăbălată.
Luca 15:14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
Luca 15:15 Atunci, s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
Luca 15:16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
Luca 15:17 Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
Luca 15:18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
Luca 15:19 şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»’
Luca 15:20 Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
Luca 15:21 Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’
Luca 15:22 Dar tatăl a zis robilor săi: ‘Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
Luca 15:23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne veselim,
Luca 15:24 căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.’ Şi au început să se veselească.
Luca 15:25 Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
Luca 15:26 A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
Luca 15:27 Robul acela i-a răspuns: ‘Fratele tău a venit înapoi şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.’
Luca 15:28 El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
Luca 15:29 Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ‘Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
Luca 15:30 iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.’
Luca 15:31 ‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
Luca 15:32 Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit.’”
Strofă 1
Sunt patat, murdar, obosit de viata, Flamând, înfometat, plin de noroi, însetat, Sunt robit de pacat, departat de a Ta fata, Caut dragoste, dar ramân singur si fara speranta.
Strofă 2
Îmi dau seama de nevoia mea de Tine, Dar gresesc zi de zi, si nu-Ti împlinesc Vointa, Când încerc sa-ti ramân aproape, sa veghez, Carnea mea ma conduce, si putin cu putin ma îndepartez.
Strofă 3
Dar astazi este ziua când ma voi întoarce, La Tatal meu, ca pe un argat sa ma primeasca, Aici nu-mi mai ramâne nimic, si sunt fara pace, Si totusi nu mai merit ca pe un fiu sa ma gazduiasca.
Strofă 4
De-aceea m-am sculat si m-am dus la Tatal, I-am spus pacatele si greselile pe care le-am facut, Si, spre surprinderea mea, fara sa merit, M-a îmbratisat si cu mila, m-a primit si m-a curatit.
Strofă 5
I-am spus ca nu merit o asa primireprimire, Caci prea mult i-am gresit si nu-s vrednic de a Sa iubire, Dar El mi-a spus ca nu-i e prea greu de-a ma ierta, Nu conteaza de cate ori l-as trada.
Strofă 6
Mi-a spus ca ceea ce conteaza, Este ca m-am întors si m-am cait, Ca El vede inima si regretu-mi pentru tot ceea ce-am pacatuit, Si de la moarte la viata am pasit.
Strofă 7
Acuma ma uit la cruce, la ochii Lui înlacrimati, Si tot ma întreb cum de sufletu-mi ramase fara nici-un tumult, Cum de avându-i gresit asa de mult, Sa fim primiti, iubiti si valorati.
Strofă 1
Sunt patat, murdar, obosit de viata, Flamând, înfometat, plin de noroi, însetat, Sunt robit de pacat, departat de a Ta fata, Caut dragoste, dar ramân singur si fara speranta.
Strofă 2
Îmi dau seama de nevoia mea de Tine, Dar gresesc zi de zi, si nu-Ti împlinesc Vointa, Când încerc sa-ti ramân aproape, sa veghez, Carnea mea ma conduce, si putin cu putin ma îndepartez.
Strofă 3
Dar astazi este ziua când ma voi întoarce, La Tatal meu, ca pe un argat sa ma primeasca, Aici nu-mi mai ramâne nimic, si sunt fara pace, Si totusi nu mai merit ca pe un fiu sa ma gazduiasca.
Strofă 4
De-aceea m-am sculat si m-am dus la Tatal, I-am spus pacatele si greselile pe care le-am facut, Si, spre surprinderea mea, fara sa merit, M-a îmbratisat si cu mila, m-a primit si m-a curatit.
Strofă 5
I-am spus ca nu merit o asa primireprimire, Caci prea mult i-am gresit si nu-s vrednic de a Sa iubire, Dar El mi-a spus ca nu-i e prea greu de-a ma ierta, Nu conteaza de cate ori l-as trada.
Strofă 6
Mi-a spus ca ceea ce conteaza, Este ca m-am întors si m-am cait, Ca El vede inima si regretu-mi pentru tot ceea ce-am pacatuit, Si de la moarte la viata am pasit.
Strofă 7
Acuma ma uit la cruce, la ochii Lui înlacrimati, Si tot ma întreb cum de sufletu-mi ramase fara nici-un tumult, Cum de avându-i gresit asa de mult, Sa fim primiti, iubiti si valorati.
1 / 1▲
1. Sunt patat, murdar, obosit de viata, Flamând, înfometat, plin de noroi, însetat, Sunt robit de pacat, departat de a Ta fata, Caut dragoste, dar ramân singur si fara speranta.
2. Îmi dau seama de nevoia mea de Tine, Dar gresesc zi de zi, si nu-Ti împlinesc Vointa, Când încerc sa-ti ramân aproape, sa veghez, Carnea mea ma conduce, si putin cu putin ma îndepartez.
3. Dar astazi este ziua când ma voi întoarce, La Tatal meu, ca pe un argat sa ma primeasca, Aici nu-mi mai ramâne nimic, si sunt fara pace, Si totusi nu mai merit ca pe un fiu sa ma gazduiasca.
4. De-aceea m-am sculat si m-am dus la Tatal, I-am spus pacatele si greselile pe care le-am facut, Si, spre surprinderea mea, fara sa merit, M-a îmbratisat si cu mila, m-a primit si m-a curatit.
5. I-am spus ca nu merit o asa primireprimire, Caci prea mult i-am gresit si nu-s vrednic de a Sa iubire, Dar El mi-a spus ca nu-i e prea greu de-a ma ierta, Nu conteaza de cate ori l-as trada.
6. Mi-a spus ca ceea ce conteaza, Este ca m-am întors si m-am cait, Ca El vede inima si regretu-mi pentru tot ceea ce-am pacatuit, Si de la moarte la viata am pasit.
7. Acuma ma uit la cruce, la ochii Lui înlacrimati, Si tot ma întreb cum de sufletu-mi ramase fara nici-un tumult, Cum de avându-i gresit asa de mult, Sa fim primiti, iubiti si valorati.
Am avut o zi în care m-am întors ca fiul risipitor, dar am avut si momente în care continuu îi greseam si ma simteam vinovata. Cu siguranta este cu neputinta sa nu îi gresim Domnului, de-aceea avem nevoie ca zi de zi sa ne întoarcem la cruce si sa avem siguranta ca El ne va ierta daca venim cu inima sincera înaintea Lui. Aceasta am vrut sa transmit prin aceasta poezie care m-a ajutat sa inteleg ca Domnul este gata sa ierte si sa nu ma dau batuta.