Un acatist mult elevat

Un acatist mult elevat
Nălţa-vom de se poate,
Spre Tine, Doamne-apropiat
Ce-atâta timp ne-Ai apărat
Cu Harul Tău prealuminat,
De rău şi nedreptate!

Am vrea să scoţi de prin noroi
Atâtea chipuri moarte,
Ducând prin Viaţa de Apoi
Destinele de vânt şi ploi
Ce ne-au închis cândva pe noi
În temniţe deşarte!

Un gând de pace-am înălţa
Spre Sfânta-Ţi mulţumire,
Păstrând în veci Icoana Ta
Ca pe o stea ce-ar lumina
O lume-ntreagă ce-ar visa
Eterna nemurire

Şi Ţi-am înscrie la sfârşit
Pe coala de hârtie,
O rugăciune de citit
De la acei ce Ţi-au greşit
Şi-aşteaptă-n plânsul lor smerit
Primirea-n veşnicie!