Te bucură popor al Domnului, căci iată în curând Mirele tău vine!
Te bucură și tu, Ierusalime, căci ți se isprăvește timpul de robie!
Greșalele vor fi uitate pe vecie, prin jertfa Mielului de la Calvar,
Nelegiuirea-ți este ispășită, prin Domnul dătător de har.

Un drum se pregătește în pustie, o cale pentru Dumnezeul minunat.
Căci unde trece El aduce apă vie, pustia se preface în iaz nesecat.
Munții se vor smeri, valea se va-nălța, când slava Lui pe cer se va vedea
Și orișice făptură în fața tronului divin va-ngenunchea.

Ca iarba ce se trece, ca mugurul de floare, e viața trecătoare pe pământ,
Sclipirea ei se pierde, mireasma îi dispare la-l Domnului pătrunzător cuvânt.
Totul e efemer, totul e pieritor, sfârșit avea-vor toate într-o zi,
Doar Unul singur -Dumnezeu- rămâne și slava Lui pe veci va dăinui.

Vă bucurați voi, toți acei ce așteptați pe-al vostru Mire drag,
Vă pregătiți haine de cer căci iată, pașii Lui se-aud în prag.
El, Domnul Dumnezeu, Făuritorul începutului și celor fără de sfârșit
Revine cu putere mare să dea cununi de preț la toți acei ce-au biruit.

Celor ce-au plâns El le va-ncununa obrazul cu iubire,
Celor sărmani El le va dărui comoara veșniciei,
Celor flămânzi El le va sătura ființa cu Pâinea Trupului zdrobit pe-altar,
Toți întristații de aici vor tresălta de bucurie și vor cânta învăluiți de har.

Iată Dumnezeul vostru vine! Și toate răsplătirile îL însoțesc,
Ín ochii Lui toți cei trudiți și neînsemnați un preț găsesc,
Cu Brațul Lui puternic zdrobi-va planul de-ntuneric și ocară,
Și va lua la cer mireasa de sub osânda grea de moarte și povară.

Unde va paște turma Lui, Păstorul blând și iubitor de oameni,
Va lua pe brațe a Sale oi și le va șterge orice lacrimi,
Vor fi uitate clipele de suferință, când Mâna Sa străpunsă vom vedea
Și vom cânta cântarea biruinței, ca fii răscumpărați la Golgota.


Amin
Isaia 40:1-11