E liniște cum n-am crezut
Că poate să mai fie,
E liniște nu c-am tăcut
Sau că sunt în pustie,
Ci liniștea-i așa... ca dorul
Adevărat, ce tace blând.
Nu se grăbește, nici se frânge,
Ci se smerește așteptând.

E liniște cum n-am crezut
Că poate să mai fie,
Și pașnică e așteptarea,
Când inima-i supusă Ție.
Când ești aici, așa aproape,
Când pot să Te zăresc în toate,
E liniște și nu mă satur
De tot ce-mi spui, nici de-acest fel
Când crești în mine flori din cer.
(e liniște)