A fost o seară, și-apoi a fost o dimineață
Când Dumnezeu a întocmit pământul,
A fost o seară, și-apoi a fost o dimineață
Și toate-L ascultau atunci Cuvântul!

A fost o seară, și-apoi a fost o dimineață
Când Dumnezeu a poruncit oricărei făpturi viață,
Să crească, să se înmulțească,
Da, a fost o seară, și-apoi a fost o dimineață!

A fost o seară când Fiul sfânt al Tatălui etern
A stat pe cruce între pământ și cer,
Răbdând ocara lumii și disprețul
Plătind și-n locul meu, și-n în locul tău prețul,

Prețul păcatului ce ne ținea străini de Dumnezeu,
Străini de Lege, străini de legăminte,
Și ne îndepărta tot mai mult, mereu
De Cel ce ne-a iubit mai dinainte!

Isus Hristos, Mielul fără cusur și fără pată,
El a ales în locul nost' să moară,
El ne-a iubit și când i-am dat oțet și fiere,
Și-n agonia morții, și-a durerii!

Dar mai apoi, a fost și-o dimineață
Când Domnul înviat-a dintre morți,
A biruit al morții bold prin viață
Ca să-I cunoaștem puterea și tăria, toți!

Nu L-a ținut nici piatra din Iudeea,
Și nici străjerii ce-au stat lângă mormânt,
Căci cel ce deținea toată puterea,
E Dumnezeu... El are ultimul cuvânt!

El ne-a iubit, fără măsură, pân' la capăt
Ca într-o zi să fim moștenitori cu El,
Ce dar măreț, ce slavă ne așteaptă
Când fi-vom cu Emanuel!

Da... a fost o seară, și-apoi a fost o dimineață,
Căci Dumnezeu veghează peste toate,
El este credincios în orice circumstanță,
Indiferent, dacă e zi sau noapte!

Dar în curând va fi o nouă dimineață,
Căci, iată, seara e aproape de sfârșit,
Curând vom învia și noi la o nouă viață,
Unde durerea și necazul s-au sfârșit!