În umbra Ta.
                   În umbra Ta, sfios sărman,
              Cu legi nedrepte-nguste,
              Mă simt în lume un orfan,
              Cel mai anost și rău tiran,
              Cu gândurile-ascunse.
        
               Iubirea mea, un fir subțire
               Ce s-ar putea ușor a rupe,
               Îmi spune de a Ta iubire,
               Înflăcărată în simțire,
               Ca un vulcan pe munte.
                Un saltimbanc pe scena vieții,
                M-aș fi zdrobit căzând în neant,
                De nu topeai tăria gheții,
                Nu risipeai aburii ceții,
                Din cerul Tău înalt.
                Durere-ascunsă-n infinit,
                Sub cerul mânios și negru,
                Cu milă mă privești mâhnit,
                De parcă n-ai fi suferit,
                Oooooo! ! ! Dumnezeu integru.
                Eu... într-un colț privesc supus,
                Cu teamă și durere,
                Un vinovat; mă simt pătruns,
                De gânduri și privesc în sus
                Spre Tine în tăcere.
                Fior nestăvilit, de bucurie,
                În sufletu-mi pătat și în mustrări,
                Tu vrei să fim cu Tine-n armonie
                Si viața ce mi-ai dăruit-o mie,
                Să fie-un șir de remușcări.