Adevăr, nu mistificare

Am încheiat de doi ani,
Poate mai bine,
Un sincer și mare legământ
Cu Tine, Stăpâne.
Ca demn, de al Tău Cuvânt,
Să mă ridic.
Cât mi-a rămas din viață,
Tot ce-i bine, totul să-ți dedic.
Cuvântul, Tău. să-L
Sădesc in om
Dar să nu-Ți cer nimic.
În schimb, Atotputernice Domn,
Puteam asta să nu fac,
că n-aveam păcat.
Puteam, Tată, să tac,
Să pun gurii lăcat.
Dar Tu, mult m-ai iubit,
Iertându-mi multe păcate.
Și te Iubesc și te voi iubi,
cât inima bate.
Dar, Slăvite, Te voi iubi
Și după moarte.
Cunosc că-mi va fi greu
Și nu depinde de E-ul, meu,
Ci, de credința-n Mântuitorul
Și-n Tatăl Creatorul.
Adonai DUMNEZEU,
Te-am intrebat atunci,
Pe ce căi să fac bine.
Tu, Cel Bogat, totul mi-ai arătat.
Erai chiar lângă mine.
Din excedent de bani,
Să-mbrac pe cei sărmani.
Și, de-mi rămâne-un leu,
Să-l scot îndat, să-l dau la sărac
Doamne, în NUMELE TĂU.
Cât așa am făcut,
Tu-mi dădeai, mult mai mult.
Și nu mi-ai dat ca-mprumut.
Am câștigat, nimic n-am pierdut.
Că de făceam un bine,
Mâna-Ți deschideai,
Astfe, că îndată însutit,
Mă răsplăteai, Doamne pe mine.
Mi-ai spus apoi, să nu-l uit
Pe flămând.
Din ceea ce mi-ai dat,
Le-am dat, În curând.
Pe bolnavi tratam, cu toată
Dăruirea.
Îngrijeam deținuți si soldați,
Asta-mi era mnirea.
Am cercetat pe străin,
Am îmbrăcat un păgân.
Tu-mi dai, să dau din visteria ta,
Să dau, dar Divin.
Cuvântul blajin și iubirea Ta,
creștinului blând,
Și omului de rând,
Dupa voia ta, Glorios Hristos,
Drept, Iubitor, peste lume Tronând.
Și-a ta ingăduintă, DOMN VICTORIOS, _
-Slăvite, Dumnezeu, Generos! ! ! ...

moldovan pavel
01.08. 2019.























demn