Fără turmă, fără păstor
Apă-am băut din orce izvor,
Oiţă rătăcită prin lume
Fără identitate şi fără nume.

Depe orce masă mâncam,
Toată ziua flămândă umblam,
Stăpânii o miie slujeam,
Nici unul nu vedea de plângeam.

Prin noapte mă urmărea
Păcatul şi vina lui grea,
Cine mă acuza nu înţelegeam,
Calea salvări nu cunoşteam.

Dar într-o zi minuni văzui
Blându păstor şi turma Lui,
O adăpa dintr-un izvor
Cu apă vie, ce da viaţă oilor.

Privirea senină, glasul blând
L-am auzit atuncea chemând,
Un nume, al meu şi-am aflat
Că mă cheamă, un nume mi-a dat.

Într-o turmă ce are pastor
Liniştit că Isus e veghetor,
Nu mai rătăcesc pe pământ,
Sunt fericit în Staulul Sfânt.