Suferința e o favoare
Suferința e o favoare
Ca să te facă o floare!
Mirosul ei îmbietor
E dat de-al durerii fior.

Însă nu alege singur să treci
Prin al necazului zbucium
Fiindcă aceasta te va zdrobi,
Și cumplit va fi.

Căci ale agoniei strâmtorări
Nu le vei mai suporta
Și în brațele deznădejdii,
Pradă vei cădea.

Deci, te rog nu accepta
Pe acest drum fără Dumnezeu să mergi.
Există brațe mult mai puternice!
Acestea pot să te cuprindă,
Al iubirii foc în tine vor să aprindă.

Focul acesta nu te mistuie.
El îți dă o bucurir
Chiar dacă îngrijorarea ta
Se află în starea cea mai grea.

Brațele acestea așteaptă să te îmbrățișeze.
Ele sunt ale Domnului Isus,
Care a suferit nespus.
El știe să te consoleze.

El de mână vrea să te ia.
El în Țara Promisiunii să te ducă, vrea.
Pas cu pas, El dorește să te călăzească.
Prin ploaie, prin furtună
Prin durere, prin bucurie.

Poezia a fost scrisă într-o perioadă în care Dumnezeu mi-a arătat care este rostul suferinței din viața mea.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 574
Opțiuni