1. Ei cred că-s bine, Doamne, nu știu ce răni mă frâng,
Când noaptea-n colțul pernei tristeți la sfat se strâng
Și doruri vin de-a valma și vise-mi încâlcesc;
Ei cred că-s bine, Doamne, dar cât se amăgesc.

2. Ei cred că-s bine, Doamne, de portul mi-i frumos
Se pierd în aparențe ce-nșeală dureros. .
Mă văd doar în picioare, nu și când mă târăsc;
Să creadă ce vor, Doamne, eu nu știu să urăsc.

3. Ei cred că-s bine, Doamne, nu știu cu ce mă lupt,
Nici câți flămânzi de sânge, din carnea mea au supt,
Nici cum țin piept la valuri, cu mări întregi. . cu tot;
Ei cred că-s bine, Doamne, atâta cât mai pot.

4. Ei cred că-s bine, Doamne, doar pentru că zâmbesc,
Nu știu că doar prin zâmbet eu mai supraviețuiesc,
Și nici că ea, nădejdea, mi-e singurul atu. .
Dar pân' la urmă, Doamne, contează ce crezi Tu!