Isuse drag, nu vreau sã merg la oameni
Ca sã le povestesc necazul meu,
Cãci niciun om nu poate înţelege
Aşa cum înţelege Dumnezeu.

Şi nici nu poate şterge în tãcere
Lacrimi amare, care curg şirag,
Sau sã îmi lege rãnile deschise,
Cum poate mâna Ta, Isuse drag!

Ci vin în faţa Ta, în rugãciune,
Mã plec cu faţa pânã la pãmânt,
Tot ce m-apas-acum, voiesc a-Ţi spune,
Mã recunosc, mã rog, mã-nchin şi-Ţi cânt!

Isuse drag, aş vrea, din mersul lumii
Sã fac un pas-napoi, sã mã retrag,
Şi sã pãşesc alãturea de Tine
Pe drumul crucii-n sus, Isuse drag!