Privește-L pe Domnul cum doarme în tihnă
În barca ta mică, lovită de val.
Doar somnul Lui dulce îți dă iar curajul
Să lupți mai departe-n vâslire spre mal.

Oricât e de-ncinsă furtuna pe mare,
Nimic nu-L trezește, nici tu nu-L trezi.
Privește-I doar fața stăpână și calmă
Și teama-ți din suflet se va nimici.

El nu se grăbește să certe natura,
să strige la valuri, la norii cei grei,
și nici să oprească când vrei tu furtuna,
ci vrea să ai pace în mijlocul ei.

Privește la Domnul și caută-I fața
Mai mult când ți-e bine, când ceru-i senin,
Și sigur vedea-vei privirea Lui blândă
Și-n aspră furtună, în greul suspin.